Primul paroh al comunitatii a fost pr. Probus Szabo, de la Craciunul anului 1869 pana in iulie 1870, urmat de calugarul pasionist Angelus Appetiti (1871-1872); iar din 1872 pana in mai 1891, ultimul paroh misionar pasionist este Antonin Ciardella, inmormantat in cimitirul "Sfantul Gheorghe" din Pitesti.
De la inceput a fost infiintata o scoala parohiala (functionand multa vreme fara stiinta Ministerului invatamantului), iar primul profesor a fost Alexandru Tones.

Capela din casa parohiala devine tot mai neincapatoare, si in anul 1895, sub indrumarea parohului de atunci, Augustin Kuczka, preot diecezan, incepe, la 2 mai, turnarea fundatiei noii constructii a bisericii, care se va ridica dupa planurile arhitectului Lapierre. Dimensiunile sunt: lungime 15 m, latime 7 m, inaltime 7 m, iar turnul de 20 m. Constructia este terminata la sfarsitul lunii iulie 1896, dar lucrarile de amenajare a bisericii continua. Se infiinteaza Asociatia cu scop pios "ingerul Pazitor" la 20 mai 1898.
Pictura bisericii este realizata de pictorul Materna.
Tot in acest rastimp, sunt confectionate altarul, amvonul si cateva statui, de firma Stiflesser din Tirol. Lucrarile se termina la 1 iunie 1897, cand are loc si sfintirea bisericii de catre Episcopul Francisc Xaveriu de Hornstein.
in 1914, este introdus iluminatul electric.

Preotul Gustav Müller s-a straduit si a reusit sa construiasca scoala parohiala care a functionat, impotriva tuturor vicisitudinilor primului razboi mondial. in jurul anul 1926, parintele Emmanuel Kreis infiinteaza o gradinita parohiala.

Dupa cutremurul din 1940, mai exact in 1942, pr. Roman Karapczynski repara biserica si face modificari de structura la presbiteriu, la o mica absida din spatele altarului si la cele doua altare laterale. in 1948 (dupa Reforma invatamantului), scoala parohiala este desfiintata, cladirile casei si ale scolii sunt nationalizate si apoi, in 1973-1974, demolate. Casa parohiala functioneaza intr-un subsol si apoi intr-o magazie, in spatele bisericii.

Dupa cutremurul din 1977, se fac reparatii capitale la cladirea bisericii, de catre pr. Iosif Gonciu, si tot atunci se reface complet pictura (executata de pictorul Dan Broscauteanu). in anul 1986, cutremurul din august a deteriorat plafonul, de aceea actualul paroh, Iosif Cobzaru, l-a reparat si a refacut pictura. Totodata au fost reparate vitraliile deteriorate in timpul celui de al doilea razboi mondial.
Dupa demolarea casei si a scolii parohiale, timp de 18 ani, s-au facut demersuri pentru construirea unei case parohiale. Abia in 13 martie 1990 se primeste aprobarea necesara si, in luna mai a aceluiasi an, incep lucrarile de constructie, care se termina in 1994. Proiectul a fost realizat de arhitectul Pompiliu Soare, din contributiile credinciosilor din Pitesti si ale Arhiepiscopiei de Bucuresti, Arhiepiscop fiind dr. Ioan Robu.